Sucitorul de minți (SdM): Revenim cu întrebări adresate doamnei Elena Corbu despre sistemul educațional american. Am aflat în articolul precedent cum arată mediul de învățare, cum este programul elevilor. Ce ne puteți spune despre profesori?

EC: Profesorul e creatorul, artizanul lecției și al rezultatului obținut de elev. Profesorul nu este un funcționar care trebuie să scrie multe documente, cu excepția celor care se referă la progresul elevului, făcând aprecieri prin scrisori sau transmițând felicitări elevilor cu rezultate foarte bune. Profesorul din America este cel care alege și selectează conținutul care urmează să fie predat; el este responsabil pentru calitatea prelucrării lui și pentru transmiterea acestuia. Acest conținut nu constă într-un anumit număr de pagini cu informații ce trebuie “înghițite” de către elevi, ci este prelucrat de către cadrul didactic pentru a îi implica direct pe elevi, dându-le posibilitatea de a rezolva o problemă sau mai multe.

Fiecare profesor se inspiră dintr-o bibliografie și face fișe de lucru, prelucrând conținutul, astfel încât să fie ușor de ,,digerat”. El cântărește ce și cât trebuie să știe elevul și nu introduce informații inutile, căci ar fi ca și cum ar încerca să depoziteze anumite alimente care, ieșind din garanție, conduc la îmbolnăviri după ce sunt consumate. Cu cât dozezi mai bine conținutul, cu atât el poate fi folosit ca instrument de lucru și nu ca depozit pe care-l cari și păstrezi, împiedicându-te de el la mutare și nu numai.

Așadar, profesorul face toate aceste lucruri fără să se raporteze strict la un manual, după cum se întâmplă în România. Aici nu există manuale aprobate și folosite în mod obligatoriu. Manuale sau culegeri cu tot felul de conținuturi prelucrate se găsesc în librării sau depozite, de unde unii părinți le procură copiilor pentru exerciții, rezolvate în timpul școlii sau în vacanță. Ele nu au însă caracter obligatoriu, iar elevul primește zilnic două fișe de lucru: una pe care lucrează în clasă și alta pentru acasă.

Profesorii angajați definitiv sunt toți absolvenți de facultate, indiferent de nivelul la care predau. Ei sunt obligați să aibă proiecte de lecție, pentru toate lecțiile, la fiecare disciplină. Acest aspect se dovedește extrem de util atunci când profesorul absentează și trebuie să fie suplinit. Nu e prea greu, având în vedere că, de multe ori, predă același lucru, la aceleași clase, în fiecare an. Poate fi suplinit și de directori. Inspecțiile se fac prin ținerea unor lecții model de către inspectori, din care au ce învăța profesorii sau prin colaborare.

În cazul profesorilor, repartizările pe clase se fac numai prin tragere la sorți! Fiecare profesor e specializat pentru un grup de discipline, sau doar pentru una, pe care o predă în fiecare an, având alți elevi. Elevii au și ei în fiecare an alți colegi.

SdM: Cum este evaluată activitatea profesorului?

EC: Profesorul lucrează efectiv 8 ore în școală: ore de predare-învățare, ore în care corectează și lucrări și pregătește materialele sau lecțiile pentru a doua zi. E menținut în școală în funcție de rezultatele obținute de copii la testele organizate de școală și corectate de profesori externi  și de punctajul la testarea anuală a fiecărui profesor făcută de școlile la care ei vor să rămână/predea. Deci, au tot interesul să aibă rezultate bune și să-i ajute pe elevi să recupereze materia, nu un număr de pagini predate, ca apoi să fie memorate pentru examen, ci informații necesare realizării unor proiecte interdisciplinare sau aplicații care să implice competențele pe care trebuie să și le dezvolte elevii.

SdM: Dacă tot vorbim despre aprecierea muncii profesorilor, haideți să abordăm și subiectul evaluarea elevilor. Cum sunt apreciate cunoștințele, abilitățile și aptitudinile elevilor în sistemul american?

EC: Evaluarea se face ușor, verificându-se nivelul de gândire, de competențe dobândite și nu un număr mare de informații, care se învechesc sau care nu sunt întotdeauna utile. Există zile speciale în care se dau teste. Acestea sunt corectate, după caz, de computer sau de profesori din afara școlii, motiv pentru care nu se mai dau examene peste examene, și nici bacul. Și de ce să mai dai un examen final, dacă ai fost testat anual?!? E mai stresant un examen de bacalaureat decât evaluările de sinteză ce au loc la date anunțate în prealabil. În plus, un asemenea test se poate relua, având astfel posibilitatea să obții un punctaj mai mare. Asta nu înseamnă că ești corigent, ci doar că vrei o nouă verificare, în fața computerului, contra cronometru etc.

Există probe standard, concepute de anumite comisii, acceptate și folosite cu succes. Fac referire în acest caz la testele gen examene, nu la cele zilnice din școală. De exemplu, nepotul meu, Alex, a avut serviciu în ultima lună de școală din liceu și a dat testele în câte două zile pe săptămână. În paralel, a urmat și o clasă de colegiu, urmând alta din toamnă, după care a început cursurile la facultate.

SdM: Cum se face notarea?

EC: Notarea se face și cu cifre și cu litere: 1, 2, 3, 4, 5 sau A, B, C, D, E, 5 și A reprezentând cele mai mari note. Cifrele se dau pe lucrări, iar literele sunt echivalentele mediilor de la noi și se trec în situația școlară și în scrisorile către părinți. Se mai trec și semne de plus, care n-au valoare numerică, dar care îi bucură pe elevi!

Pe lângă note, contează aptitudinile (sportive, muzicale etc.) și atitudinile (gradul de implicare în viața socială etc.). Pentru asta, elevii strâng fonduri pentru școală vânzând diverse produse: prăjituri făcute în casă, coli de ambalat etc. De asemenea, contează dacă au făcut ore de muncă voluntară pentru școală și oraș. Sunt create și echipe de voluntari pentru dirijarea circulației, iar cu această ocazie se poartă uniforme și simboluri.

SdM: Ajungem la celebra dezbatere despre temele pentru acasă. Există această noțiune care să bântuie școlaritatea copilului american?

EC: Există unele teme făcute în clasă, altele făcute acasă. Cele rezolvate în clasă sunt edificatoare pentru nivelul copilului. Se dau și teme pentru acasă, interdisciplinare, anunțate din timp, elevii având voie să folosească computerul chiar și pentru expedierea lor la o adresă indicată de către profesor. Atât temele din clasă, cât și cele pentru acasă au ca obiectiv fixarea noțiunilor de bază, prin aplicații, fără să se repete abuziv itemi care să vizeze aceleași abilități. Se urmărește, în special, dezvoltarea gândirii și a laturii atitudinale.

De asemenea, există și cazul în care elevul, dacă dovedește că știe conținutul și poate opera cu el, poate fi scutit uneori de teme, oferindu-i-se o fișă pe care o folosește la nevoie, în cazul în care uită tema sau nu dorește să o rezolve din diverse motive. Temele nu sunt lungi, cu excepția celor de sinteză, interdisciplinare, care sunt destul de rare, anunțate din timp, și care asigură o evaluare cu un nivel de complexitate ridicat.

SdM: Vă mulțumim foarte mult.

Sursa foto aici

Distribuie: